Când povestea continuă dincolo de ultima pagină în Școlile de vară cu scLipici

Ce se întâmplă după ce închidem o carte? Atunci începe aventura!

În cadrul Școlilor de vară cu scLipici o poveste despre o găinușă poate duce copiii de la spicele de grâu la frământarea propriilor pâinici. O poezie îi poate face să își pună hainele pe dos și să citească alfabetul de la sfârșit. Un ursuleț poate ieși dintre paginile unei cărți pentru a deveni personajul unui joc, al unei conversații și al unui desen.

În această vară, cadrele didactice care au organizat Școlile de vară cu scLipici au transformat cărțile în puncte de pornire pentru zile întregi de explorare, joacă și învățare.

Pentru copii, lectura nu s-a încheiat odată cu ultima pagină. A continuat prin întrebări și răspunsuri, jocuri de rol, activități de literație, desen, mișcare, experimente și chiar prin gustul unei pâini făcute cu propriile mâini.

O carte poate deschide o lume întreagă

La Școala Gimnazială Lucieni din județul Dâmbovița, doamna învățătoare Pătulea Rodica a pornit de la povești pentru a le oferi copiilor contexte în care să vorbească despre reguli, dorințe, descoperirea lumii, hărnicie sau perseverență.

„Domnul Pleașcă” i-a învățat cât de important este să respecte regulile. „Nițeluș Spiriduș” le-a demonstrat că orice dorință poate deveni realitate, iar „Broscoiul din fântână” le-a arătat că, în fiecare zi și cu fiecare lucru învățat, pot descoperi lumea din jur.

„Găinușa Roșie” le-a oferit o lecție despre hărnicie, în timp ce „Zog” i-a ajutat să descopere că își pot alege drumul care îi reprezintă prin învățare, perseverență și exercițiu, chiar dacă pe parcurs mai fac și greșeli.

Dar poveștile nu au rămas doar subiecte de discuție.

De la „Găinușa Roșie” la pâinea făcută de copii

Una dintre zilele Școlii de vară cu scLipici de la Lucieni a fost dedicată hărniciei, ajutorului reciproc și cooperării.

Punctul de pornire a fost „Găinușa Roșie”. După ce au urmărit ce se întâmplă cu personajele și au discutat despre consecințele alegerilor acestora, copiii au explorat sensul proverbului „după faptă și răsplată”.

Apoi au trecut de la poveste la activități concrete.

„Piticii cu scLipici” din clasa pregătitoare au realizat o cărticică prin decuparea jetoanelor, au citit cuvintele formate și au exersat sunetele cu ajutorul cutiilor Elkonin. Au intrat apoi în pielea personajelor prin jocuri de rol cu marionete.

Povestea a continuat însă și mai departe.

Copiii au reconstituit „drumul pâinii”, au analizat spice de grâu, boabe și făină, iar apoi au participat la un atelier culinar. Cu ajutorul unei mămici, au descoperit cum se prepară aluatul, l-au frământat și și-au făcut propriile pâinici. La final, le-au mâncat.

Astfel, o poveste citită împreună s-a transformat într-o experiență pe care copiii au putut să o vadă, să o atingă, să o miroasă și să o guste.

Ce se întâmplă când o poezie pune întreaga zi… pe dos?

La Școala Gimnazială Perșinari din județul Dâmbovița, doamna învățătoare Petrișor Florica a pornit de la cartea de poezii „Pe dos”.

Și, pentru o zi, aproape totul a fost pe dos.

„Am citit poezia «Pe dos», ne-am pus bluzele pe dos, am mâncat sandvișuri pe dos, am citit alfabetul de la sfârșit, am reorganizat versurile încurcate ale poeziei, am vorbit despre cuvinte cu sens opus, am formulat propoziții pe dos, am ieșit afară… cu spatele! Am desenat lucruri cu susul în jos și, bineînțeles, ne-am amuzat copios!”, povestește doamna învățătoare.

În spatele jocului și al râsetelor se află însă numeroase contexte de învățare: copiii s-au jucat cu ordinea literelor și a cuvintelor, au descoperit sensuri opuse, au reorganizat versuri și au formulat propoziții. Textul a devenit astfel pretextul unei experiențe în care limbajul a putut fi explorat liber și creativ.

Povești care îi provoacă pe copii să gândească

Și la Școala Gimnazială „General Eremia Grigorescu” Oituz din județul Bacău, lectura a fost punctul de plecare pentru o multitudine de activități.

Sub îndrumarea doamnei învățătoare Mihaela Harapu, copiii au descoperit „Călătoria domnului Pleașcă”, povestea Spiridușului Nițeluș, cartea de pezii „Pe dos”, „Găinușa Roșie”, „Zog”, „Broscoiul din fântână” și „Loc la voi pe măturoi”.

Prin intermediul personajelor și întâmplărilor, au discutat despre responsabilitate, respectarea regulilor, prietenie, perseverență, hărnicie și cooperare.

Dar lectura a fost doar începutul.

Copiii au făcut predicții, au răspuns la întrebări, și-au argumentat răspunsurile și și-au exprimat opiniile. S-au jucat cu rime și cuvinte, au citit și au creat minicărți, au exersat sunetele cu ajutorul cutiilor Elkonin și au participat la jocuri de rol și activități cu marionete.

Au preparat ceai, au descoperit „drumul pâinii”, au frământat și au realizat propriile pâinici. Iar atunci când a venit rândul poeziei „Pe dos”, au citit alfabetul de la sfârșit, și-au purtat hainele pe dos și au desenat cu susul în jos.

Așa cum au remarcat cadrele didactice, „o poveste poate fi mai mult decât o poveste atunci când îi provoacă pe copii să gândească, să argumenteze, să pună întrebări și să descopere singuri învățăminte pentru viață”.

De la „Năsturel” la Roata Întrebărilor

La Școala Gimnazială „Adam Müller Guttenbrunn” din Zăbrani, județul Arad, doamna Palconi Liliana a început una dintre zile pe „Insula de Lectură”, unde copiii au făcut cunoștință cu simpaticul ursuleț din „Năsturel”, de Don Freeman.

După momentul de lectură, povestea a devenit teren de explorare.

Cu ajutorul „Roții Întrebărilor” – Cine? Ce? Când? Unde? – copiii au reconstituit textul, au exersat formularea unor propoziții simple și și-au îmbogățit „Banca de cuvinte”.

A urmat mișcarea. Jocul tradițional „Ursul doarme și visează” le-a testat atenția și le-a oferit ocazia să se distreze împreună.

La final, fiecare copil a fost provocat să deseneze coperta cărții „Năsturel” așa cum o vede prin propriii ochi.

Aceeași poveste a trecut astfel prin mai multe forme: ascultare, conversație, vocabular, mișcare și creație artistică.

Cartea ca punct de pornire, nu ca punct de încheiere

Experiențele din Școlile de vară cu scLipici ne arată cât de multe se pot întâmpla în jurul unei cărți atunci când lectura nu este tratată ca o activitate izolată.

Copiii pot asculta o poveste și apoi să vorbească despre ea. Pot anticipa ce urmează, pot pune întrebări și își pot argumenta răspunsurile. Pot descoperi cuvinte și sunete, pot intra în rolul personajelor și pot construi, desena, găti sau experimenta pornind de la ceea ce au citit. În acest fel, cartea creează legături între citit și lumea reală.

Aceasta este una dintre ideile importante pe care Școlile de vară cu scLipici le duc mai departe: o carte poate fi începutul unei experiențe de învățare mult mai ample. Iar atunci când lectura se întâlnește cu jocul, curiozitatea, conversația, creativitatea și experiențele concrete, copiii nu doar citesc o poveste. Ajung să o trăiască!