Noutăți

21 aprilie 2026

Ce este Târgul de Carte pentru Copii de la Bologna? Care este povestea acestui eveniment?

Bologna Children’s Book Fair nu e doar un târg… e genul de loc unde ajungi și ai senzația că intri într-o lume paralelă, în care toată lumea vorbește aceeași limbă, chiar dacă vine din colțuri complet diferite ale lumii.

De peste 60 de ani, adună ilustratori, autori, traducători, editori, agenți, ONG-uri, oameni care construiesc, fiecare în felul lui, lumea cărților pentru copii. De la an la an, nu doar arată ce există, ci și încotro merge totul. E și oglindă, și busolă. Este cel mai mare târg dedicat cărților pentru copii din lume; e atât de mare că, prima dată când mergi, poate fi extrem de copleșitor. Mie mi-au luat două ediții să mă prind cum să îl navighez și ce îmi doresc să învăț de la el și după încă câteva în plus tot mă mai copleșește uneori, dar într-un mod frumos.

P.S. Deși e „pentru copii”, el se adresează exclusiv profesioniștilor din domeniu, deci copiii nu au acces. (Asta în cazul în care v-ați imaginat deja o mare de copii la târg)

La Bologna se vede încotro merge lumea cărților pentru copii. Ce tendință te-a surprins cel mai mult anul acesta?

Fiind vorba de cel mai mare târg, practic vorbim de toate tendințele de la ora actuală, așa că personal încerc să văd cât mai multe lucruri frumoase, artistice, să mă încarc cu chef de lucru și, ca ilustrator, să nu mă ghidez prea tare după tendințe. Eu îmi caut propria voce și merg înainte cu ce îmi place să fac.

Ce văd în fiecare an și m-a surprins plăcut de fiecare dată este prețul care se pune pe libertate. Mai puțină „corectitudine” rigidă și mai mult curaj. Povești mai ciudate, mai personale, uneori incomode. Ilustrații care nu încearcă să fie „frumoase” în sens clasic, ci sincere. Și mult mai multă încredere în copil ca cititor; nu mai e protejat excesiv, ci provocat.

Când te uiți la ce se expune la Bologna și apoi te întorci acasă — ce simți că ne lipsește cel mai tare în piața românească de carte pentru copii?

Curajul. Și, poate, încrederea că și copiii pot înțelege mai mult. La noi încă se simte nevoia de „sigur”, de explicat, de presiune spre „lecție” sau „morală”. Acolo vezi mai multă viață așa cum e ea… și pentru copii, nu filtrată pentru ei. Deci aș zice că avem nevoie de mai multe cărți care nu explică tot, ci care lasă loc de întrebări, multe întrebări.

Și mai e ceva: investiția în ilustrație ca limbaj în sine, nu doar ca „suport” pentru text. 

Există povești sau personaje pe care le vedem la Bologna și care sunt aproape absente în cărțile românești pentru copii?

Aici am să răspund la o altă întrebare. Am să vorbesc despre cărți și expoziții pe care le-am văzut și care mi-au plăcut 😀

Anul acesta, timpul scurt m-a forțat să fiu mai selectivă cu evenimentele și expozițiile, însă au fost câteva de neratat, zic eu, majoritatea parte din programul “BOOM! Crescere nei libri” (BOOM! Crescând în cărți).

BOOM! Crescere nei libri este unul dintre cele mai importante festivaluri din Italia dedicate cărților pentru copii și adolescenți, ilustrației și educației prin lectură, de data aceasta un festival adresat copiilor (aici sunt acceptați și adulții). Are loc în Bologna și durează aproape două luni, de obicei în perioada aprilie – mai. Îl menționez pentru că e un eveniment foarte bine organizat și care ar putea deveni un model bun și pentru alte țări… visez pentru România.

În cadrul festivalului sunt organizate peste 100 de evenimente: expoziții, ateliere pentru copii, întâlniri cu autori și ilustratori, precum și spectacole, proiecții și prezentări de carte. O suprapunere strategică cu târgul duce la întâlniri minunate ale copiilor cu autori internaționali. De exemplu, anul trecut am nimerit accidental la o întâlnire a copiilor cu Mac Barnett la bibliotecă și a fost tare haios pentru copii, dar și pentru mine; clar o experiență pe care nu o voi uita și un exemplu de cum poate fi o întâlnire reușită cu copiii.

Să revin la evenimente: parte din BOOM! a fost și expoziția “Nothing is impossible for us!”, a artistei Eva Lindström, ilustratoare suedeză câștigătoare a Astrid Lindgren Memorial Award (ALMA) 2022 (considerat Nobelul literaturii pentru copii). Expoziția prezintă universul său artistic unic, care explorează copilăria și libertatea prin povești în care granițele realității devin fluide. Am redescoperit-o cu ocazia asta și m-am îndrăgostit pur și simplu de ilustrațiile ei și de umorul ei unic, inconfundabil.

 

Apoi, expoziția Mitsumasa Anno de la Palazzo Pepoli. Am ajuns puțin înainte de deschidere și ne-a întâmpinat colecționara cărților din expoziție, așa că am primit un tur privat și exclusiv, care cu siguranță m-a făcut să îi văd opera cu alți ochi.

Mitsumasa Anno a fost unul dintre cei mai îndrăgiți și prolifici artiști ai Japoniei, ilustrând peste 300 de cărți. Pe lângă cărțile cu multe detalii inspirate de călătorii, în stilul care îl definește, m-au atras poveștile lui matematice și cărțile cu exerciții pentru școală. Așa diferite și interesante că nici nu am cuvinte să le descriu, practic a folosit poveștile pentru a explica teorii matematice complexe și nu numai. (Pun câteva poze, poate e mai ușor de înțeles).

 

Expoziția Designing Knowledge: Marie Neurath’s Isotype Books for Children celebrează și documentează activitatea graficianei și educatoarei în domeniul științei Marie Neurath. Inventatoare a termenului de Isotype (International System of Typographic Picture Education), Marie Neurath a revoluționat modul în care știința este explicată copiilor prin ilustrații și infografice. Mi-a plăcut mult și clădirea în care a fost montată expoziția. E în fața târgului și se numește Pavilion L’Esprit Nouveau. (Pavilionul este o reconstrucție fidelă a clădirii originale proiectate de Le Corbusier și Pierre Jeanneret pentru Expoziția Internațională de Arte Decorative de la Paris din 1925, care a fost ulterior demolată.)

 

M-am lungit la povești, așa că voi înșirui doar numele artiștilor la care am mai fost la expoziții, dacă sunteți în căutare de ilustratori interesanți: Sven Völker (Pinocchio. Il burattino che voleva diventare un bambino vero), Walter Crane (Pioneer of picture books), Kitty Crowther (Medusa), Victoria Semykina (400 sketches)… sunt doar o mică parte din ce am văzut și mai mică parte din toate expozițiile pe care le puteam vedea.

Din păcate, nu veți găsi cărțile lor traduse în librăriile din România, dar cred că atunci când le vom găsi va fi un semn că lucrurile merg într-o direcție bună. Să fim optimiști și răbdători, nu?

Ai câștigat un premiu la Bologna – ce a însemnat asta pentru tine și ce a spus juriul despre lucrările tale?

Da, anul ăsta Bologna a fost puțin altfel pentru mine, fiindcă am participat la patru concursuri de ilustrație și fiecare a avut un rezultat mai bun decât m-am așteptat. E prima dată când mă avânt așa, dar a fost un experiment reușit și poate mai încerc. 🙂 Înainte să vorbesc despre Notte di Fiaba și premiul câștigat: aș vrea să vă povestesc puțin și despre Un piccolo mistero giallo, primul meu silent book și carte finalistă la Silent Book Contest.

E o poveste despre o mică fetiță, galbenă și strălucitoare, aproape ca o scânteie de lumină, care într-o noapte se trezește în mod misterios pe masa din bucătărie și pornește să exploreze lumea din interiorul casei, căutându-și locul. O lume întunecată, dezordonată, unde lucrurile aparent banale, cum ar fi chiuveta cu vase nespălate sau cuva de la mașina de spălat, devin pentru ea teritorii noi de explorat și spații de joacă.

N-am să dezvolt mai mult firul poveștii, în speranța că poate într-o zi cartea va ieși în lume și voi avea ocazia să aud și celelalte interpretări ale acestei povești „scrisă” prin imagini. Țineți pumnii strânși, rezultatele se vor da la Târgul de Carte de la Torino, la mijloc de mai.

Așadar, a fost tare frumos și cu multe emoții. Chiar dacă visul de a ilustra cărți pentru copii este vechi, m-am pus pe treabă mai serios doar de doi ani, așa că premiul ăsta e o validare, o confirmare că am luat-o pe drumul bun și o motivație în plus să continui.

Premiul de la Notte di Fiaba înseamnă, concret, că la toamnă o să apară o carte ilustrată de mine în Italia, la o editură mare cum e Giunti… ceea ce încă mi se pare puțin ireal, dar un vis împlinit.

Ce îmi place foarte mult la acest concurs și aș vrea să menționez este accentul care se pune pe partea de critică. Câștigătorii au ocazia să afle, printr-un text personalizat, ce i-a plăcut juriului la ilustrațiile lor, dar și ce pot să îmbunătățească. Cuvintele de la ediția precedentă m-au ajutat mult, iar cele de la ediția asta m-au cam făcut să roșesc. Le las aici să vedeți de ce, însă ele vor fi afișate și pe site-ul concursului, unde vă îndemn să aruncați o privire la toate ilustrațiile câștigătoare.

Jury Statement 1st Prize – Andra Calligaro

As already demonstrated in the previous edition, Andra Calligaro confirms an extraordinary maturity in conceiving the illustrated book as a complete, coherent and fully resolved organism.

The project stands out for its balance and restraint in the use of space and color, as well as for the refined integration of digital languages – charcoal and collage – reinterpreted in a personal way, overcoming any technical rigidity.

The result is a warm, immersive and highly engaging visual universe, capable of moving the reader and guiding them through a fluid and continuous narrative.

The strength of the work lies in a full awareness of the book as a medium: each spread dialogues with the next in a perfectly calibrated rhythm, demonstrating a rare mastery in the field of children’s illustration.

A project of great quality, confirming a solid, recognizable and already fully mature talent.

Ce aduci acasă din această ediție – o imagine, o idee, o întrebare?

Aduc multe imagini, multe idei și chef de lucru care sper să mă țină cel puțin până la următoarea ediție, dar mai aduc și o întrebare: What if? („Ce-ar fi dacă…?”) și nu întâmplător e și tema cu care Norvegia a venit anul ăsta la târg. În fiecare an, la târg, o țară este invitată de onoare; în acest an a fost Norvegia. Țara invitată are oportunitatea să organizeze expoziții cu ilustratori, vine cu o selecție de carte reprezentativă, organizează conferințe și alte evenimente speciale.

Așa că am să citez din comunicatul Norvegiei, fiindcă au spus-o clar și frumos:
“When children encounter literature, something happens. They discover new worlds and begin to wonder: What if?”
(„Când copiii intră în contact cu literatura, se întâmplă ceva. Ei descoperă lumi noi și încep să se întrebe: Ce-ar fi dacă?”)

Și, pe lângă întrebări, aduc și sentimentul că nu suntem chiar singuri. Că undeva, în lumea asta mare, sunt mulți oameni care stau la mesele lor mici și desenează, scriu, imaginează proiecte.

Și, din când în când, ne întâlnim.