Noutăți

21 ianuarie 2025

Opt modalități de a-i ajuta pe copii să citească texte complexe

Notă: Acest articol este preluat și tradus, cu permisiunea autorului, de pe blogul lui Timothy Shanahan.

Dr. Shanahan și-a construit postările pornind de la întrebări primite de la profesori.

Întrebarea profesorului

Districtul meu se „luptă” în prezent cu ideea de a cere elevilor să citească un text complex dacă sunt semnificativ sub nivelul clasei. De exemplu, într-o clasă a patra, un învățător, folosind mai multe modalități de măsurare, a identificat că peste jumătate din elevii clasei citesc cu 1-2 niveluri sub cel așteptat. Răspunsul său este să schimbe nivelul textului și să încerce să-i ajute pe elevi să avanseze. Tema comună în școlile noastre este că ceea ce contează este progresul, nu competențele. Cu toate acestea, noile manuale de citire pe care le vom utiliza se bazează pe așteptarea ca elevii să citească texte mai complexe. Chiar și cărțile de nivel „apropiat” sunt peste ceea ce le-am cere de obicei elevilor cu dificultăți să citească. Ați putea să dați câteva exemple specifice despre cum să sprijinim elevii, atunci când nu pot citi jumătate din cuvintele de pe o pagină?

Răspunsul oferit de prof. Shanahan

În primul rând, dacă elevii citesc ca în clasa întâi – adică se străduiesc să decodeze, atunci ar trebui să încercați să-i învățați din cărți mai ușoare, care include numeroase repetiții ale cuvintelor, ușor decodabile. Rețeta de-a folosi texte complexe nu este pentru ei. Menționați că nu pot citi jumătate din cuvintele de pe pagină, ceea ce îmi spune că ei sunt la un nivel mult mai scăzut decât unul sau două niveluri sub cel așteptat. Dacă sunt atât de în urmă, va trebui să faceți mult mai mult decât să le dați cărți mult mai ușoare. De asemenea, ar trebui să aibă parte de exersare substanțială la conștientizare fonemică și fluență (30 de minute pe zi din fiecare), iar unii ar putea chiar să aibă nevoie de mai multe intervenții de Nivel 2 (n.red. în SUA, acest sprijin se oferă pentru grupuri mici de elevi, în mod țintit, pentru dezvoltarea unor abilități specifice de citire).

Însă dacă acești elevi de clasa a patra citesc la nivel de clasa a doua sau a treia, atunci cereți-le să citească textele din manualul de clasa a patra. Acest lucru înseamnă că vor învăța nu doar ceea ce prevede programa, dar îi veți expune la conținut sau idei mai potrivite pentru
maturitatea, intelectul și interesele lor.

În al doilea rând, variați cerințele de lectură pentru acești elevi, astfel încât să nu lucreze întotdeauna cu text provocator. Ar trebui să faceți ceea ce fac antrenorii atleților, variind gradul de dificultate al antrenamentului. Unele texte ar trebui să fie mai ușoare, iar acestea vor necesita mai puțin sprijin pentru înțelegere, altele ar trebui să fie mai dificile și vor necesita mai multă îndrumare din partea învățătorului.

În mod obișnuit, experții susțin că toate textele folosite în predare trebuie să fie la nivelul de instruire al elevilor. Acest lucru nu are sens și bănuiesc că subminează recunoașterea de către elevi a propriului progres – cu excepția cazului în care există modificări la nivel de text. Textele mai dificile oferă elevilor oportunități de a aborda caracteristicile textului care pot constitui bariere în calea înțelegerii, iar cele mai ușoare le permit să consolideze această învățare.

În al treilea rând, nu ascundeți copiilor ce faceți. Asigurați-vă că știu că, în loc să-i învățați din cărți mai ușoare, sub nivelul clasei lor („chestii pentru cei mici”), le veți da să citească texte la nivelul clasei. Ideea nu este să-i speriați. În schimb, asigurați-vă că recunosc respectul inerent abordării voastre și asigurați-i că veți face tot ce puteți pentru a-i ajuta să reușească.

În al patrulea rând, dacă elevii sunt cu mult în urmă, inversați ordinea pe care o utilizați în mod normal cu citirea ghidată și exersarea fluenței. Majoritatea profesorilor vor cere copiilor să citească un fragment pentru înțelegere, doar apoi exersând fluența. Acest lucru le permite copiilor să citească acel text fluent. Însă cu copiii care sunt cu două sau mai multe clase în urmă, este mai logic să inversăm lucrurile. Oferiți-le șansa de a citi textul cu voce tare o dată sau de două ori înainte de a aborda înțelegerea textului. Acest lucru se poate face în mai multe moduri: casetofon, părinți voluntari, citire în pereche, citire ecou cu profesorul… oricare.

Dacă elevii au citit textul o dată sau de două ori înainte de a trece la comprehensiune, vor fi mai pregătiți pentru a-l înțelege. Studiile arată că astfel de activități de pre-lectură pentru dezvoltarea fluenței pot crește nivelul de lectură al elevilor cu acel text cu cel puțin un nivel de
clasă.

În al cincilea rând, învățați-i pe elevi unele cuvinte dintre cele noi. Acest lucru îi poate pregăti pentru a face față unor cuvinte pe care s-ar putea să nu le decodeze cu ușurință sau pentru a gestiona elemente de vocabular pe care autorul nu le explică sau nu le definește. Dacă un cuvânt este explicat în text sau credeți că elevii îl pot înțelege din context, nu este cazul să-l predați înainte de citire. Dar spuneți-le elevilor ce înseamnă acele cuvinte pe care credeți că nu le vor cunoaște sau dați-le un glosar cuprinzând aceste cuvinte.

În al șaselea rând, când citiți textul pentru înțelegere, împărțiți-l în secțiuni mici (un paragraf, o pagină). Puneți întrebări la sfârșitul fiecărei secțiuni și ghidați recitirea atunci când copiii nu pot răspunde la întrebări. Pe măsură ce progresează cu acest demers, oferiți-le fragmente de text mai lungi. Această abordare îi va ajuta pe elevi să-și dezvolte capacitatea de a face față efortului necesar pentru citire.

În al șaptelea rând, identificați unele dintre propozițiile deosebit de complicate din texte (de exemplu, propoziții și fraze lungi, enunțuri cu diateză pasivă). În timpul discuției, întrebați elevii despre ideile exprimate în acele propoziții. Dacă elevii nu pot răspunde, îndrumați-i să analizeze acele propoziții pentru a-i ajuta să le înțeleagă sensul.

În al optulea rând, acordați o atenție deosebită coeziunii… copiii se pierd în sinonime, pronume etc. Cereți elevilor să spună la cine se referă „el” sau „său” etc., la ce animal se face referire ca „mamiferul”. Există exerciții, fișe de lucru care pot fi folosite pentru a consolida astfel de abilități, dar asigurarea sprijinului de acest tip pentru înțelegerea textelor complexe poate fi foarte eficientă.

Aceste tipuri de sprijin pot ajuta în mare măsură elevii să aibă succes cu citirea textelor provocatoare. Există acum numeroase cercetări care susțin eficacitatea acestor demersuri, atât în ​​creșterea rezultatelor elevilor la citire, cât și în transformarea textelor de la nivel de frustrare la nivel de instruire.

Referințe

• Brown, Lisa Trottier, Kathleen A. J. Mohr, Bradley R. Wilcox, and Tyson S. Barrett. “The Effects of Reading and Text Difficulty on Third-graders’ Reading Achievement.” Journal of Educational Research 111, no. 5 (2017): 541-553. http://dx.doi.org/10.1080/00220671.2017.1310711
• Burns, Matthew K., Vincent J. Dean, and Sarah Foley. “Preteaching Unknown Key Words with Incremental Rehearsal to Improve Reading Fluency and Comprehension with Children Identified as Reading Disabled.” Journal of School Psychology 42, no. 4 (2004): 303–14. https://doi.org/10.1016/j.jsp.2004.04.003
• Morgan, A., Wilcox, B. R., & Eldredge, J. L. (2000). "Effect of difficulty levels on Second-grade delayed readers using dyad reading. Journal of Educational Research, 94(no. 2): 113-119.https://doi.org/10.1080/00220670009598749
• Shanahan, T. (In press). Leveled reading, leveled lives. Cambridge, MA: Harvard Education Press.
• Shanahan, T. (2020). Limiting children to books they can already read. American Educator, 44(2), 13-17, 39.
• Shanahan, T. (2019). Why children should be taught to read with more challenging text. Perspectives on Language and Literacy, 44(2), 17-23.