Noutăți

14 august 2025

Învățători cu scLipici din Școli cu scLipici

Îi știi? Sunt profii cu sclipici din învățământul primar care s-au înscris cu a lor clasă în programul Școli cu scLipici. În acest interviu, vei afla de la învățătorii cu scLipici cum te ajută pe tine, ca învățător, acest program, cum ajută să îți cunoști clasa, de ce este nevoie de implicarea părinților și cum se simte lipsa acesteia, cum schimbă dinamica să lucrezi diferențiat și cum poți aduce scLipici zi de zi prin resursele gratuite puse la dispoziție pe toticopiiicitesc.ro. 

Bartus Éva-Tünde

Învățătoare cu scLipici la Vârșolț, Sălaj

„Prin înscrierea în Școli cu scLipici, câștigați: experiență, voie bună, copii fericiți care citesc și scriu cu bucurie.”

La Școala Gimnazială nr. 1 din Vârșolț, în județul Sălaj, alături de copiii de clasa I, curioși și, totodată, bucuroși, printre zgomote, râsete, se află și doamna învățătoare Bartus Éva-Tünde, care predă în învățământul primar încă din anul 2000. La baza deciziei sale de a deveni învățătoare a stat dragul de copii.

„Puterea de lucru a elevilor este foarte mare. Le place cititul, rezolvă multe exerciții, dar încă mai au mult de învățat. Scrisul merge mai greu, mai ales scrierea corectă, dar cu ajutorul fișei de lucru cu zarul copiază cu mare bucurie.”

Alături de copii prin jocuri și joacă, dar și prin metode educaționale care să le stârnească și curiozitatea

Doamna învățătoare ne spune că are și sprijinul părinților, care, de cele mai multe ori, reușesc să mai citească și acasă cu copiii. Cel mai mult crede că ajută metodele din cadrul școli cu scLipici:

„Încerc diferite jocuri, practici, povești pentru îmbunătățirea comportamentului elevilor, pentru dezvoltarea EQ-ului.

Literația prinde contur în fiecare zi

În programul Școli cu scLipici, clasa doamnei a participat activ și a demonstrat rezultate clare:

„Metoda ABEL a fost metoda cea mai îndrăgită. Textele alcătuite cu metoda ABEL în clasa pregătitoare încă le știu și acum. În clasa întâi cea mai îndrăgită este lanțul cuvintelor.”

 

Folosirea cutiilor Elkonin a ajutat foarte mult copiii în diferențierea sunetelor. Elevii care s-au jucat mai mult cu cutii Elkonin acum scriu mai corect. 

Perioada preabecedară a devenit mai scurtă, pentru că elevii au știut deja elementele necesare învățării literelor.”

Unul dintre momentele în care a simțit concret impactul programului a fost când a observat cum ajută individual copiii acest program:

„O fetiță, la început, nu știa literele sau chiar dacă știa, nu spunea. Acum, cu ajutorul exercițiilor – care sunt foarte interesante, și cu ajutorul povestirilor care le dau curaj – citește cursiv, înțelege cerințele și scrie corect.

La început nu a vrut să citească, a spus literele după mine.

Acum citește cu bucurie, ea vrea să citească cerințele, scrie frumos și corect. Tematica povestirilor, formatul cărților(puțin scris), exercițiile interesante au adus rezultatul.”

De la școală acasă: părinții și cititul împreună

Programul a reușit să îi implice și pe părinți în procesul de învățare:

„Părinții au povestit că în vacanța de vară au citit copiii de mai multe ori cărțile primite. Un copil a citit în fiecare seară poveste pentru pisică din cărțile primite. Chiar și bunicii au fost puși să asculte poveștile cu ScLipici.”

👉 www.toticopiiicitesc.ro

Muha Alina

Învățătoare cu scLipici la Dărmănești, județul Suceava

„Am fost mereu acolo pentru „copiii mei”, căutând neîncetat soluții pentru a trece peste orice impediment.”

În județul Suceava, la Școala Gimnazială Dărmănești, comuna Dărmănești, județul Suceava este locul unde copiii sunt sprijiniți zi de zi de doamna învățătoare, care are o experiență de 22 ani: „Anul acesta „împlinesc” 22 de ani de când zeci de copii din localitatea natală îmi spun „doamna”.” Crede că este important să ne raportăm la copii în timpurile pe care le trăim:

„Generațiile de elevi sunt într-o continuă schimbare, iar noi trebuie să ținem mereu pasul cu ei și cu nevoile lor. Eu sunt un învățător care le spune elevilor: „Nu știu ( atunci când nu știu ceva sau nu găsesc o soluție potrivită), dar mă voi informa!” și îi rog și pe ei să se informeze pentru ca apoi să discutăm ce am aflat.

Să reușim, ca învățători, să cunoaștem competențele elevilor de la clasă

Cu ce a făcut diferența programul școli cu scLipici, este că, pe lângă materialele oferite, acest program a oferit timp între elevi și doamna învățătoare.

„Primul moment a fost aplicarea testului de evaluare a literației emergente. Cât de mult le-a plăcut copiilor să „ne jucăm” împreună, să discutăm doar noi, fără să fie alături și alți copii. Aceste momente de unu la unu m-au ajutat foarte mult și pe mine. I-am cunoscut mult mai bine, le-am aflat fricile și dorințele, relația dintre noi s-a consolidat. Mi-a fost ciudă că nu m-am gândit să procedez așa și cu ceilalți elevi (din anii precedenți). 

Al doilea moment…nu știu…probabil atunci când am realizat că unii copii știu deja și literele pe care încă nu le-am predat, că reușesc să segmenteze fonemic cuvinte mai dificile, că citesc.”

Alături de copii și părinți, pas cu pas

Literația nu se oprește la ușa clasei. Implicarea părinților contează enorm în progresul copiilor – iar relația profesor–familie poate face diferența. Doamna învățătoare a ales și o metodă prin care să ofere părinților și copiilor timp împreună. „Copiii din clasa mea, Clasa Exploratorilor am numit-o eu, sunt foarte curioși, au o memorie extraordinară, sunt mereu într-o continuă mișcare.”

Doamna învățătoare vede cum fiecare dintre elevi are ceva care îl face special. „O fetiță nu suportă să stea încălțată în timpul orelor așa că am ales o zi în care să stăm toți desculți. O altă fetiță venită din străinătate nu prea vorbea limba română la începutul clasei pregătitoare și atunci am lăsat-o să fie ea „doamna” pentru o oră și să ne învețe o poezie în limba engleză. La fel am procedat și cu un băiețel venit din altă țară.

Am, surprinzător de mulți, copii care nu vorbesc corect și le este foarte greu să se facă înțeleși, în acest sens am ales temele aplicative de weekend (astfel rezolvând și problema timpului petrecut împreună cu părinții) însoțite de fotografii. Aceste teme sunt niște activități propuse de mine pe care copiii trebuie să le facă împreună cu părinții și să îmi trimită fotografii. Luni, toți copiii prezintă pe baza fotografiilor proiectate ce au făcut împreună cu părinții spunând ce le-a plăcut și ce nu.

„În momentul de față cel mai mult îmi place că am reușit să învățăm să comunicăm, să fim prieteni, atât copiii cât și părinții.”

Într-o clasă unde fiecare copil contează, progresul se măsoară nu doar în scoruri, ci și în bucuria, dar și curajul de a citi cu voce tare, în a se simți văzuți și auziți. 

„Părinții sunt foarte mulțumiți de progresul copiilor. Îmi spuneau și ei că nici nu și-au dat seama când au învățat să citească.

Pe mine m-a impresionat remarca unei mămici care din păcate este analfabetă. M-a întrebat dacă fetița ei chiar citește ce scrie acolo sau a memorat niște propoziții pe care le repetă. (Fetița îi citise acasă una dintre cărticele.)